|
|
 |
Scafandrul si fluturele
de
Jean-Dominique Bauby, traducerea Lidia Bodea
Detalii
Editura: Humanitas
Colectia: Memorii/jurnale/convorbiri
Anul aparitiei: 2008
ISBN: 978-973-50-2058-3
Numar de pagini: 120
Limba: Romana
Dimensiuni: 13 x 20 cm
Cine a cumparat aceasta carte a mai cumparat si
Alte carti din colectia Memorii/jurnale/convorbiri
De la editor
O poveste extraordinara, un
film distins
cu Globul de Aur
Bestseller international, vandut in peste un milion de exemplare si tradus in
30 de limbi, cartea lui Jean-Dominique Bauby sta la baza filmului lui Julian
Schnabel -- premiul Bafta pentru cea mai buna ecranizare --, pelicula distinsa
in 2008 si cu Globul de Aur pentru cel mai bun film, Premiul pentru cel mai bun
regizor, Premiul pentru cel mai bun actor si titlul Cel mai bun film la Gala
Premiilor Lumiere.
Ce inseamna, de fapt, sa fii viu? Care ne sunt, cu adevarat, bucuriile vietii?
Cine -- sau ce -- din noi traieste, se-ndragosteste, cauta, uita, iarta? Cata
suferinta incape intr-un trup, cata nefericire intr-un suflet? De ce trebuie sa
murim
Publicat la cateva zile dupa moartea autorului, victima a unui accident
vascular, Scafandrul si fluturele este una dintre cele mai zguduitoare
povesti despre viata. Iesit din coma, dar paralizat cvasi-complet, cu o singura
pleoapa, stanga, mobila, Jean-Dominique Bauby "dicteaza" aceasta
carte.
Cateva sute de mii de batai de pleoapa -- pentru ca noi sa putem vedea lumea si
altfel.
"..Acum, cand sa fac saltul periculos in propriul meu trecut, simt ca
ametesc. Nu stiu de la ce capat sa apuc orele acelea apasatoare si inutile,
imposibil de adunat, intocmai ca bilutele de mercur dintr-un termometru frant
in doua. Cuvintele se eschiveaza. Cum sa evoci supletea si caldura trupului
tanar al brunetei inalte langa care te-ai trezit pentru ultima data, fara sa-i
acorzi atentie, aproape morocanos? Totul era gri, pastos si resemnat: cerul,
oamenii, orasul hartuit de mai multe zile de greva din transporturi. Alaturi de
milioanele de parizieni, eu si Florence intram in malaxorul incalcit al zilei,
cu privirile goale, cu fetele trase, ca niste zombi. Executam mecanic toate gesturile
acelea care, astazi, mi se par miraculoase: sa te barbieresti, sa te-mbraci,
sa-ti bei ciocolata..." (Jean-Dominique Bauby)
"In cartea sa, Bauby a reusit un nemaipomenit experiment alchimic: sa
transforme oroarea in intelepciune." (The New York Times)
Ce spun cititorii
|
